Fire Club - un bar cu tradiţie din Centrul Vechi

sâmbătă, octombrie 17, 2015 Truta Daniela 0 Comments

Eu îmi amintesc cu drag de perioada adolescenţei mele când eram rockeriţă convinsă şi frecventam locuri care mai de care mai „colorate” pe un Lipscani mult mai liniştit decât cel de acum. Singurul dintre acele locuri care încă există şi poate cel care mi-arămas cel mai pregnant în minte este Fire Club. Nu ai cum să colinzi Centrul Vechi şi să nu fi mers măcar o dată în Fire.


Eu sunt ataşată de acest bar pentru că acolo mi-am petrecut anii adolescenţei, iar ceea ce m-a atras acolo la început există şi acum: muzică bună, bere, atmosfera relaxată. Aşa că va puteţi imagina cât de curioasă am fost când am aflat că seamenajează o aripa nouă a barului. Cum transpui atmosfera unui bar rock cu tradiţie în designul contemporan? Ne răspund Constantin Goagea, Adrian Dobre şi Ştefan Ghenciulescu, autorii amenajării.


Această nouă aripa a barului se află în gangul dintre strada Covaci şi Gabroveni, la parterul unei clădiri eclectice construită în anul 1925. Clădirea este un amestec de stiluri şi de funcţiuni: fost cămin studenţesc, fost hotel ieftin cu tot felul de intervenţii şi modificări îndoielnice adăugate pe parcurs. Dar asta nu i-a descurajat pe arhitecţi, din contra, aceştia au găsit inspiraţie în acest spaţiu haotic unde nimic nu e aliniat sau egal.


Am uitat să menţionez că în curtea acestui pasaj se va dezvolta ulterior un hotel, iar acest mic bar trebuie să servească şi drept salon de mic de jun pentru acest hotel, aşa că arhitecţii au trebuit să armonizeze acest concept cu cel de pub rock şi să interpreteze totul în cheie contemporană. Aşa că au stuidat istoria puburilor rock şi aşa au ajuns la imaginea barului de astăzi.



Au ales câteva elemente cheie în cultura rock: imagistică de tonomat – stele respectiv dungi, stenciluri industriale făcute pe lăzile de lemn cu care se cară echipamentele pentru concerte. În ceea ce priveşte podeaua au reuşit să redea geometria dorită în răşină poliuretanică . Foarte spectaculos este şi tavanul, pe care se întinde o reţea de grinzi printre care a fost strecurat sistemul de tuburi de aerisire vopsite în gri şi întrerupte pe alocuri de corpurile de iluminat ce amintesc de farurile de motocicletă. Mie mi-au atras în mod deosebit atenţia placajele industriale de pe pereţi cu fladerul acela foarte grafic al lemnului care este pus în valoare de elementele grafice adăugate. Se observă şi prezenţa elementelor geomtrice: zig-zaguri, dungi, pătrăţele ce se întâlnesc atât pe pereţi cât şi pe pardoseala. De fapt, chiar un perete întreg este vopsit într-un joc în zig zag de gri deschis şi gri închis ce are impact vizual foarte puternic.



În ceea ce priveşte mobilierul, arhitecţii au decis că trebuie să se întoarcă în zona de comfort a clienţilor aşa că au ales piese clasice de pub, mobilier wenge, din lemn. Chiar ei spun: „ Ne-am dat seama că fac parte din acel ceva confortabil şi bine aşezat în rutina clienţilor pe care nu ar trebui să-l schimbăm”.Barul este făcut din acelaşi tip de lemn care îmbracă cei doi pereţi deci se integreeaza foarte bine în peisaj. Singura piesă de mobilier diferită este canapeaua cu piele gri şi cusături bej.




Una peste alta, mie mi se pare că amenajarea exprimă exact ceea ce trebuie: pub rock cu tradiţie transpus în context contemporan fără a alunga clienţii fideli obişnuiţi cu aceeaşi atmosfera binecunoscută.




0 comentarii: